" Era o femeie foarte ciudata A. . De fapt ,ea doar arata ca un adult caci inauntrul ei locuiau 2 copii, un spirit si un demon. Privea mereu in gol atunci cand era singura dar vorbea intr-una la petreceri; si slava Domnului, erau multe petreceri pe atunci. Toata lumea cunostea pe toata lumea si atunci cand se intalneau pe strada era obligatoriu sa se pupe de 3 ori pe obraji.
Cei doi copii care locuiau in A. erau foarte neastamparati. Cel mai mare ca varsta locuia in ea inca de cand se nascuse personajul nostru si era foarte greu de educat. Citea mult si recita teorii memorate cu usurinta dar atunci cand era trist, se napustea asupra oricui ii iesea in cale. Plangea des, mai ales cand se intersecta cu demonul. Stia ca fiecare intalnire insemna garantia ca nu va creste niciodata; si ii era foarte greu sa umble de atatia ani cu un corp atat de mic in niste haine care atarnau ca o povara.
Sa nu intelegeti gresit. Demonul era dragastos si mai ales usor ca o amintire; Ca in orice relatie, problema era abordarea si lipsa fermitatii. Si pana la urma, nimeni nu il putea invinui de raceala, doar era un demon- la randu-i creatia unui lucru mai mare ca el.
Cel de-al doilea copil nu avea inca o personalitate a lui. Traia in proiectia celui dintai si venea din viitor. nu era nici baiat nici fata fiindca cel mare nu se decisese inca. Il tinea in brate si ii spunea povesti. Il invata sa se uite in sus.
A. era detul de impacata cu viata ei. Era simplu sa ramana asa atata vreme cat cei 3 locuiau in mansarda. Nimeni nu avea de unde sa-si imagineze ce avea sa se intample.
Intr-una din zilele acelea cand ai impresia ca ninsoare nu se mai opreste si totul e intepenit, au inceput sa se auda zgomote ciudate de la etajele inferioare; ca si cum cineva ar fi dat cu picioarele in tot ce-i iesea in cale. Mai curioase erau inca tipetele care tradau disperarea. "O , nu" isi spuse copilul cel mare " iar si-a pirdut spiritul linistea." In inima casei locuia un spirit care de fiecare data cand reusea sa scape din laturile in care era tinut, distrugea linistea casei si aducea rusine celor 3. " V-am spus de atatea ori" cuvanta demonul, " locul animalelor e in padure, nu in casa doamnei".
Cei trei au hotarat sa se elibereze de cel care ameninta siguranta linistii lor.Nu au mai stat pe ganduri si au deschis usa care dadea in camaruta unde locuia spiritul. Acesta i-a intampinat cu un zambet crezand ca venit cu ganduri bune. Era in firea lui sa gandeasca pozitiv. Nimeni nu vroia sa recunoasaca dar el adusese cel de-al doilea copil in casa; sau poate uitasera. Isi imaginau probabil ca din adierea rasfoiutului de carti se nasc nu numai idei ci si copii.
L-au aruncat in vatra si s-a tarat singur pe horn pana cand a vazut lumina soarelui si s-a evaporat.
"S-a stins" au zis cu totii.