despre nebunie (a mea sau in general)

Am fost nevoita recent sa imi redefinesc mie ideea de nebunie.

"Atunci cand avea 6 ani, A se plimba toata ziua prin gradina parintilor ei. Parea sa-i priasca statul la tzara, aerul (inca) nepoluat de istorie si mai ales culesul florilor, pe care le rupea greu, uneori chiar le smulgea cu tot cu pamant pentru a-si face o coronitza. Vorbea foarte des cu plantele si se apleca tot timpul sa le miroasa. Parintii si vecinii erau incantati de fetitza si de grija pe care aceasta o arata pentru natura. " Ce copil bun" ziceau cu totii. Vecinii chiar adaugau ca este evident ca familia fetitzei i-a insuflat un bun simtz sanatos.
La 16 ani, A mergea in continuarea cat de des putea in gradina si culegea flori pe care le punea(fara meticulozitatea de gospodina, tipica fetelor tinere care de la o varsta vor sa impresioneze prin talente "feminine") pe masa de pe terasa. Dar inainte de a le culege, A avea grija sa se aplece asupra lor asa cum invatzase recent sa faca si cu cartile si sa le miroasa indelung. Parintii nu mai aveau timp de facut observatii; deja o vazusera crescand drept in sus. Vecinii in schimb schimbau priviri in spatele gardului." Un pic rasfatzata fata asta. Sta si culege flori. Am auzit ca trebuie s-o mediteze la matematica"
La 26 de ani, A. era la a treia facultate. Pe primele doua nu reusise sa le termine fiindca nu gasise inca motivatia sa creada ceea ce ii spuneau profesorii. Acum facea istorie si ii aparusera cearcane. Statea in gradina cu un pulovar gros in jurul talei( de, de la o varsta trebuie sa te gandesti si la viitor) si incerca sa adulmece iarba din jur; dar era din ce in ce mai greu. Cand A era mica, iarba miroasea a iarba. Acum insa, mirosea a chimicale venite de la cativa kilometri departare, acolo unde recent se inchisese un combinat cumparat ilegal dupa ce se trecuse la un regim politic care la randul lui inlocuise un alt regim, impus prin fortza cu multi ani in urma.
Cateodata informatia o dobora pe A care, in semn de protest si apoi ca simplu refugiu, isi arcuia colturile gurii si inspira adanc in timp ce imbratisa unul dintre copacii pusi de ea impreuna cu tatal ei. "A innebunit de tanara, saraca" ziceau vecinii. "