Ieri am luat parte la o discutie foarte interesanta despre nationalim la seminarul pentru "European Nationalism, 1600 to present". Dezbaterea a pornit de la gasirea unei definitii pentru termenul "nationalism" dar intr-un final am ajuns sa discutam si despre Europa de Est si cum a evoluat mentalitatea colectiva in raport cu ceea ce intelectualli fiecarei tari au convenit ca este specific pentru "natzia" lor.
Una dintre teorii sustine faptul ca exista un fel de tipar pe care natziunile il urmeaza atunci cand actioneaza sau reactioneaza la faptele istorice. Cu alte cuvinte, potrivit baladelor germane, ar fi trebuit sa ne asteptam la formarea natzionalismului extrem in Germania..o explicatie destul de facila dar demna de luat in calcul.
Oricum, teoria m-a dus cu gandul la orele pe care mi le-am dedicat citind si descifrand balada Mioritza in liceu. De multe ori m-am intrebat daca atitudinea ciobanului in fatza mortii este un act de lasitate sau de supunere in fata lui Dumnezeu si a sortii avand in vedere ca religia ortodoxa nu a promovat acelasi simtz civic pe care l-a impus crestinismul in vestul si centrul Europei.( de aici si diferentza intre nationalismul occidental civic si cel etnic din est).
Mie imi place sa cred, deci nu am (inca) argumente solide, ca supunerea nu a venit din lasitate pentru ca astfel ar trebui sa demontez imaginea mea pozitiva despre tzarishoara mea iubita.
Apoi, cine stabileste ce balada este tipica pentru un popor? Sau poate ca la vremea alegerii acestei balade, supunerea era o virtute pentru cei care vroiau sa construiasca un caracter natzional pornind de la tiparul vestic dar in dezacord cu el....
Destul de multe intrebari in capul meu. Oare cum o fisa nu iti pese de tzara ta. care o fi varianta cool pentru cineva de varsta mea?
-precizez ca ceea ce am scris este o simpla meditatie dupa o noapte dormita prost, nu o lucrare filosofica.
